Clădiri cu structură de lemn

În ultimii 50 de ani, domeniul construcţiilor de lemn din România a suferit un declin fără precedent, nici schimbarea de după 1989 n-a reuşit să revigoreze acest domeniu la nivelul aşteptărilor. Reticenţa populatiei din România şi nu numai, faţă de construcţiile din lemn este un fenomen recent şi se datorează într-un fel, şi unor prejudecăţi alimentate în cele mai multe cazuri de necunoaşterea proprietăţilor materialului lemnos sau de ideea complet greşită de a considera lemnul mai puţin fiabil sau nobil decât alte materiale de construcţie, uitând de faptul că, de exemplu, bisericile din lemn maramureşene există şi după 150-200 de ani de la construire într-o stare foarte bună. Acestea nu sunt clădirile de lemn cele mai vechi din lume, în SUA sunt încă multe construcţii care datează din se¬colul al XVII-lea celebrând 4 secole de existenţă. Cea considerată cea mai veche clădire de lemn din Europa, casa din Schwyz din Elveţia, datează din 1287 şi este şi în momentul actual, într-o stare excelentă.

Trebuie să acceptăm că tehnologia prelucrării lemnului a trecut printr-un proces extraordinar în aceste secole: de la bardă la staţii de debitare CNC, reducându-se atât volumul de material cât şi volumul de manoperă necesar construirii clădirilor de lemn. În paralel, şi cunoştinţele din domeniul construcţiilor s-au înmulţit considerabil, aşa că, putem considera anumite temeri sau mituri urbane ca fiind neîntemeiate.

Fără exagerare cred că toţi cunoaştem povestioara cu cei trei purceluşi şi căsuţele lor, dar întrebarea este dacă cei care au ajuns la vârsta de a investi într-o casă sau clădire ar trebui să mai creadă în poveşti.

Foarte mulţi dintre noi, când vine vorba de o clădire de lemn o asociem cu o clădire rustică din bârne de lemn. Realitatea stă, în schimb, cu totul altfel. Foarte multe clădiri construite în perioada modernă (începând din 1920) în SUA au fost realizate din lemn chiar dacă aspectul lor nu ne dezvăluie aceste detalii şi acestea nu au nimic în comun cu clădirile rustice cunoscute de noi.

Ca exemplu v-am pregătit o imagine cu mai multe construcţii. Cine ar putea răspunde care dintre aceste clădiri sunt din lemn şi care nu? Vă dau şi răspunsul: toate sunt din lemn sau conţin lemn într-o proporţie de cel puţin 80%.

Până şi concepţia legată de dimensiunea redusă a clădirilor de lemn a fost dezminţită recent când s-a terminat prima construcţie pe structură din lemn, de 8 etaje (colţul stânga sus) denumită Life Cycle Tower şi construită ca imobil de birouri în oraşul Dornbirn, Austria.

Construcţiile de lemn au avantajele lor de care ar trebui să se ţină seama: o execuţie mult mai rapidă în special, la cele realizate off – site, puse în operă în formă de prefabricate, un bun comportament în cazul cutremurelor, o bună capacitate de înmagazinare a unui volum mare de CO2 şi o emisie de CO2 cu mult redusă faţă de cele rezultate din producţia altor materiale de constructie, o greutate mai mică şi, astfel, un volum mai redus al fundaţiilor. În cazul unei administraţii silvice corespunzătoare, este un material regenerabil şi uşor reciclabil pe când unele materiale folosite la scară largă în industria construcţiilor sunt greu sau chiar imposibil de reciclat în condiţii rentabile, singurul mod de a le refolosi după demolarea cladirii fiind cel pe post de umplutură.

Imaginea alăturată ne arată conceptul ciclului de viaţă a materialelor lemnoase folosite la imobilul de birouri LCT (LifeCycle Tower) de 8 etaje din Austria, concept care este valabil în cazul tuturor clădirilor realizate din lemn.

În Norvegia, de exemplu, nu se mai pot proiecta clădiri de dimensiuni mai mari de o casă fără o analiză prealabilă a ciclului de viaţă a unei clădiri, pornind de la producţia materialului de construcţie şi până la reciclarea materialelor de construcţie rezultate din demolare. Fără aceste studii prea puţini îşi dau seama că folosirea fără judecată a unor materiale cu un necesar mare de energie încorporată (ciment, metale) reprezintă, pe lângă risipă, şi o distrugere a mediului pe care ar trebui să-l transmitem generaţiilor următoare cel puţin în starea în care l-am moştenit.

Ca o legătură între clădirile pasive şi cele cu structură de lemn vă prezentăm un concept de locuinţă pentru o singură familie, cu regimul de înălţime P+1 şi cu o arie construită de A.C.=71mp. Aria construită desfăşurată este A.C.D.= 142 mp şi aria utilă desfăşurată este de AUD= 100 mp.

Funcţiunile propuse sunt după cum urmează: la parter – hol acces de 3.08 mp, cameră de zi de aproape 23 mp, sufragerie de 13.83 mp, bucătărie de 6.78, cămară + centrală termică de 4 mp şi un mic grup sanitar de 1.60 mp; la etaj – hol de 3.97 mp din care se poate accesa dormitorul matrimonial cu baie proprie de 5.43 mp, grupul sanitar de 4.10 mp, un dormitor de 11.59 mp şi altul de 9.94 mp, acestea din urmă putându-se uni cu uşurinţă în cazul în care s-ar prefera o singură cameră. Împreună aceste spatii pot oferi un mediu adecvat unei familii de 4 persoane.

Structura de rezistenţă este o structura uşoară de tip „Platform” din lemn cu planşee realizate din profile „I”compuse din lemn şi OSB.

Pereţii sunt compuşi din următoarele straturi din interior spre exterior: gipscarton ignifug de 12.5 mm grosime, un spaţiu pentru instalaţii de 37.5 mm cu rigle orizontale, OSB4 sau panouri lamelare de lemn aplicate cu bandă de etanşare la rosturi şi la străpungeri pentru asigura¬rea etanşeităţii (n50≤ 1/h-1 criteriu de baza la casele pasive), structură de lemn în grosimea căreia va veni şi termoizolaţia (grosimea acesteia depinde forate mult de condiţiile climatice din zonă, de proprietăţile geamurilor şi de orientarea acestora), noi am propus o grosime de 35 cm. Pe partea exterioară vine al doilea strat de rigidizare a structurii (OSB4, panouri de lemn lamelar sau chiar scanduri dispuse oblic) acest strat nemaiavand rolul de etanşeizare, ci doar de rigidizare a structurii, după care vine un strat ventilat de 2.5 cm cu rigle verticale pe care se va monta placajul de lemn propus de 1.8-2.4 cm grosime.

În apropierea rosturilor sau a crăpăturilor apărute printr-o execuţie necorespunzătoare pot apărea curenţi de aer care, prin umiditatea transportată, în timp, pot cauza deteriorări grave ale structurii. De aceea, importanţa unei etanşeităţi perfecte (n50≤ 1/h-1) depăşeşte domeniul eficienţei energetice, aceasta asigurând şi longvitatea structurii de rezistenţă a clădirii.

Toate laolaltă trebuie să aibă o valoare a coeficientului de transfer termic de U ≤ 0.15 W/m2K de preferat U ≤ 0.10 W/m2K. Aceste valori sunt recomandate pentru orice parte a anvelopantei clădirii, excepţie făcând uşile şi ferestrele la care se aplică reguli diferite. Calculul coeficientului de transfer termic se realizează conform DIN EN ISO 6964.

Fundaţiile se pot realiza cu fundaţii izolate, continue sau de tip radier general, însă, în fiecare caz, trebuie să avem grijă ca acestea să nu constituie o punte termică între interior şi exterior respectiv intre interior si terenul de fundare. Valoarea maxima admisă în cazul punţilor termice lineare este de Ψ=0.01 W/mK numai in acest caz putem vorbi de o structura lipsita de punti termice.

[arh. Ede Abos]

[Articol a apărut in revista “Intarzia” 2013/12]